Anticii romani considerau crocusul ca fiind floarea zeiței zorilor dimineții, Aurora. Era deja cunoscută oamenilor din vechea Asiro-Babilonia, din India și Egipt cu câteva milenii înainte de epoca noastră, unde era folosită ca vopsea, plantă medicinală și decorativă și ca condiment alimentar. Numele genului Crocus (crocus) este greaca veche, folosit in antichitate.
Se planteaza in septembrie - noiembrie sau in iulie pentru cele inflorite de toamna.
Crocusul se înmulțește prin cormi, care în fiecare an la începutul verii, după înflorirea și uscarea părților supraterane, se scot din sol, se usucă într-un loc umbrit, uscat și aerisit. Apoi bulbii mici de reproducere formați sunt separați de cei mari. Cele mari sunt plantate toamna la 5-8 cm una de alta in paturi temporare. Crocusul necesită soluri nisipoase ușoare și locuri însorite.
